VLAD MERCORI, cunoscut în mediul online pentru investigațiile sale axate pe zona politică și administrativă, aduce în atenție un nou caz privind comune din România în care, potrivit datelor analizate, cheltuielile cu indemnizațiile pentru handicap par să fi crescut până la niveluri neobișnuite.
Punctul de plecare al analizei este comuna Ștefan cel Mare din județul Olt, administrată de primarul Măgureanu Viorel Marius, ales pe listele PNL. În această localitate, cu o populație de 1.499 de persoane, primăria ajunge să plătească anual 5.258.852 de lei pentru indemnizații destinate persoanelor cu handicap, adică aproape 1 milion de euro. Prin urmare, aproximativ 60% din bugetul total al comunei este absorbit de acest tip de cheltuială socială.
Structura acestor plăți este, la rândul ei, relevantă. Indemnizațiile pornesc, în funcție de gradul de handicap, de la 450 de lei pentru handicap grav și urcă până la 1.163 de lei pentru beneficiarii cu deficiențe de vedere. Dacă se ia ca reper o medie de 600 de lei pe persoană, rezultă că în Ștefan cel Mare ar exista în jur de 730 de beneficiari de indemnizații de handicap. În consecință, aproximativ jumătate dintre locuitorii comunei figurează, din punct de vedere statistic, ca persoane cu dizabilități.
O asemenea proporție ridică, inevitabil, semne de întrebare legate de fundamentarea acestor încadrări în grad de handicap. Analiza nu formulează acuzații explicite, însă subliniază că, în condiții sociale și medicale obișnuite, este dificil de justificat o asemenea concentrare de cazuri într-o comunitate rurală relativ mică. Ca atare, distribuția statistică apare ca fiind atipică și necesită, logic, o verificare mai atentă a procedurilor și criteriilor aplicate.
Fenomenul descris în Olt se regăsește, potrivit investigației, și în alte zone ale țării. Imediat după Ștefan cel Mare, următoarele trei poziții în clasamentul național al comunelor în funcție de ponderea indemnizațiilor de handicap în bugetul local sunt ocupate de localități din județul Caraș-Severin. Toate aceste comune depășesc pragul de jumătate din buget direcționat către astfel de plăți sociale, fapt care, prin cumul, amplifică suspiciunile legate de modul de acordare a certificatelor de handicap la nivel local.
Un caz extrem îl reprezintă comuna Șopotu Nou, cu 896 de locuitori, unde cheltuielile pentru indemnizațiile de handicap sunt chiar mai mari decât în Ștefan cel Mare, însumând 5.392.053 de lei anual. Menținând aceeași medie estimată de 600 de lei lunar pentru fiecare beneficiar, ar rezulta că, teoretic, aproape toți locuitorii ar fi încadrați cu un anumit grad de handicap. Situația devine și mai greu de explicat dacă se corelează cu datele de la ultimele alegeri locale, când prezența la vot a ajuns la 76%.
Prin urmare, faptul că, la nivel teoretic, un procent atât de mare din populație ar fi afectat de dizabilități, în timp ce participarea la scrutin se menține la un nivel ridicat, generează suspiciuni privind posibile abuzuri sau folosirea formală a încadrării în handicap. Se admite, în mod explicit, că noțiunea de handicap nu se reduce la incapacitatea de deplasare și poate include o gamă largă de afecțiuni. Cu toate acestea, discrepanța dintre așteptările privind structura unei comunități rurale și cifrele raportate rămâne semnificativă și dificil de ignorat.
În aceeași logică, două alte comune din Caraș-Severin apar cu valori foarte mari ale cheltuielilor pentru astfel de indemnizații. Dalboșeț, unde locuiesc 1.364 de persoane, alocă anual aproximativ 1,2 milioane de euro pentru indemnizațiile de handicap. La Lăpușnicel, tot în Caraș-Severin, suma se ridică la circa 600.000 de euro, deși comuna are doar 770 de locuitori. Ca atare, se conturează din nou o pondere extrem de ridicată a acestor plăți în bugetele locale.
Extinzând analiza la nivel național, se observă că, în primele 25 de comune din România ordonate după ponderea indemnizațiilor de handicap în bugetul local, apar încă aproximativ trei unități administrativ-teritoriale din același județ Caraș-Severin. Concentrarea unor astfel de situații într-o singură zonă administrativă ridică, în mod firesc, întrebări legate de existența unor posibile rețele locale care ar facilita obținerea certificatelor de handicap sau, în egală măsură, de absența unor controale riguroase din partea autorităților competente.
În fața acestor date, Vlad Mercori a cerut un punct de vedere oficial ministrului Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale, Florin Manole. Răspunsul ministrului a fost că situația i se pare cel puțin suspectă, motiv pentru care a anunțat trimiterea Corpului de Control, cu misiunea de a verifica modul în care au fost acordate și decontate indemnizațiile de handicap în comunele menționate.
Acest control are rolul de a stabili dacă numărul foarte mare de persoane încadrate cu handicap reflectă fidel realitatea medicală și socială sau dacă, dimpotrivă, sistemul de evaluare și acordare a drepturilor a fost deturnat și utilizat abuziv. În consecință, concluziile anchetei ministeriale sunt așteptate pentru a clarifica dacă volumele mari de fonduri cheltuite răspund unei nevoi sociale reale sau dacă reprezintă efectul unor nereguli sistematice și al unor posibile complicități locale.
